Poveşti ale unui neîncrezut

Ard ca un plop în miezul toamnei

Şi vîntu-n sufletu-mi pustiu

Tot şuieră din urma doamnei

Şi e mai mult ca mine viu.

Mă arde-un dor de multă vreme

Şi simt doar asta,lacrimi nu-s.

Alung speranţele,de-o vreme

Şi-aştept doritul lor apus.

Ce mi-ai făcut tu mie oare

Că văd pe-aici privirea ta?

Şi-aici,şi-acolo,nu dispare,

Şi tot străpunge mintea mea.

M-ai otrăvit,tu,vulpişoaro,

Şi cred că uite-o să mă pierd

Tu m-ai vrăjit,m-ai tras pe sfoară,

Eu ba regret,ba nu regret.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s