Iarăşi am călcat pe bec…

Este foarte amuzant să priveşti dintr-o parte cum cineva suferă din aşa-numita „dragoste”,să îi dai sfaturi,să îi enumeri argumente,care,în opinia ta ar trebui să îl facă să îşi înceteze suferinţa,care îţi pare doar aparentă.
E foarte uşor să spui „lasă,linişteşte-te,nu se merită,e o pierdere de timp” şi să te enervezi că după „atîta efort”depus de tine,ca prieten,mamă,soră/frate,etc,acel ce suferă,totuşi nu încetează.
E foarte greu atunci cînd tu,singur,ţi-ai găsit subiectul suferinţelor şi eşti aidoma unui rătăcit,care nu mai vede pe ce cale să o apuce.
E foarte greu să ignori ceea ce îţi spune lumea înconjurătoare,fără să îi răspunzi ceva şi să încerci să ţii totul în tine,pentru că atunci cînd o vei spune cuiva,va deveni ceva real şi îţi va provoca mai multă durere.
E foarte stupid să crezi că o anumită persoană va rămîne alături de tine,ignorînd circumstanţele,oamenii,
sau chiar propriile tale greşeli.Ţine minte,oamenii nu se ţin întotdeauna de promisiuni, „te voi iubi,mereu voi fi cu tine” fiind una din cele mai încălcate.
E foarte dureros să îţi ascunzi suferinţa după un zîmbet,atunci cînd „trebuie”, să încerci să rămîi viu după acea avalanşă de emoţii,după acel val de lacrimi,care te apasă,nepermiţîndu-ţi să respiri normal.
E foarte rar cînd poţi să ierţi şi să uiţi acele zile în care te-au lăsat pofta de mîncare,buna dispoziţie şi iluzoriul sens al vieţii.

Reclame

2 gânduri despre „Iarăşi am călcat pe bec…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s