A şaptea zi

E a şaptea zi de cînd am început iarăşi să iubesc viaţa.

Mă amuză faptul că deşi repet mereu că sunt atee,primul gînd legat de acest titlu,mi-a amintit de Biblie şi povestioarele astea în care crede încă o treime dintre cei,care mă înconjoară.

Oricum,cred că îmi voi vărsa gîndurile legate de această temă într-un alt monolog,acum,însă,am o mai mare dorinţă de a-mi dezvolta primul enunţ din acest articol într-o explicaţie mai pe înţelesul tuturor.

Deci,am împlinit şapte zile,de cînd am reînviat.

Cît de absurd nu ar suna,dar mi-a întors dragostea pentru viaţă o persoană,care în ultimul timp era geneza nefericirii şi fericirii mele.

A devenit izvorul gîndurilor mele suicidale,apoi m-a reîntors la ideea că viaţa,deşi nu are un oarecare sens,merită trăită.

Am fost inundată de o mare de idei paradoxale,dar am ajuns la mal,anume în momentul cînd toată viaţa mi-a trecut prin faţa ochilor.

Cînd eram la cîţiva paşi de sfîrşit,nu am simţit frică,ci doar indiferenţă.

Eram atît de rece…

Prima emoţie,care m-a şi oprit,era părerea de rău.

Îmi părea rău pentru toate luptele,lacrimile,zîmbetele,toate momentele plăcute,care nu se vor mai repeta,pentru mama şi fratele pe care i-aş fi lăsat,fără nicio explicaţie…

M-am întors acasă,unde mă aştepta fratele şi el.

După o lungă discuţie,la 4 dimineaţa,cînd fiecare celulă a corpului mă batjocorea pentru prostia mea,am început să iubesc viaţa.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s