Slăbiciune

Nu îmi place să fiu sentimentală.
Mă simt slabă,jalnică,nu mă simt în siguranță.
Prefer să ascund ceea ce simt și să glumesc,să glumesc mult și oamenii să rîdă,să mă creadă nice și să nu afle nimeni că nu sunt bine,atunci cînd e cazul.
Plîng rar și deseori în singurătate.
Cînd plîng,mă urăsc.
Mă urăsc pentru că permit oamenilor să mă facă să plîng.
La naiba ceea ce fac ei,pentru a obține ceea ce vor – slăbiciunea mea.
Nu mă urăsc doar cînd plîng din cauza că înțeleg cît de tare îmi iubesc oamenii.
Oamenii mei.
Mama,frații,unii membri ai familiei și unele persoane,cărora le spun „prieteni”(deși mă aștept la orice,chiar și la ceea că vor pleca din viața mea,cum au făcut-o alții).
Plîng pentru că nu vreau să îi pierd,dintr-o prostie.
Plîng pentru că înțeleg că doar mama va rămîne cu mine pînă la sfîrșit (nu doar aparent,ci chiar va fi cu mine).
Plîng pentru că mă simt vinovată în fața ei,pentru că fac atîtea lucruri,care o fac să sufere și plîng pentru că îmi vine să mă omor pentru ceea ce sunt,dar nu o fac (pentru ea).
Plîng pentru că am trecut demult de limita așteptărilor ei și am devenit ceea ce vroiam eu,fac mereu ce vreau eu și ceea ce fac nu e normal,uneori ilegal și deseori irațional.
Acum scriu asta și plîng,fără să vreau,nu degeaba se spune:”rîsul și lacrimile nu le poți ține sub control (deși cîteodată reușesc)”.
Sunt o egoistă care plînge.
Paradoxal.

Reclame

6 gânduri despre „Slăbiciune

  1. Mangaiere in mijlocul lacrimilor. Cred ca dezamagirea pricinuita de oameni paveaza drumul spre inteleptire. Nu ca sa ii iubim mai putin, pe oamenii acestia teribil de imperfecti, ci poate ca sa ii iubim mai mult, paradoxal. Ai grija, cu tandrete, de tine. Si nu iti impietri slabiciunea – ramai om cald. O zi senina!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Trăim într-o lume creată, paradoxal, tot de noi care încearcă – şi reuşeşte cu destul succes, aş spune – să ne impună să fim sentimentali cu program, în intervalul orar cuprins între… şi între… Orice abatere e taxată drept slăbiciune iar eticheta e lipită net şi fără drept de apel.
    Nu ne rămâne altceva de făcut decât să disimulăm totul sub masca unei veselii cam apoasă urmând să compensăm acasă, cu nasul într-o cană de ceva.
    Tâmpită lume, creată de tâmpiții de noi.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Plânsul, înseamnă descătușare de sine. Este o dovadă de personalitate în devenire. Așa că, nu este un bai!Lacrimile spală ochii,și le redau strălucirea focului interior. Așa că, nu fii abătută. Iar dacă nu îți place să fii sentimentală, înțelege că nu te poți împotrivi propriei trăiri! Desigur, dacă nu e un pretext de blog!:)

    Apreciat de 1 persoană

  4. Nuuu, ești perfect normală.
    Ce-ar fi să porți o brățărică pe elastic la mână și, când te trece un gând care te-ar face să plîngi, să faci zbaaang, elasticului brățară? Mica ciupitură se va împrăștia în tot corpul, dar mai ales în creier.
    Semn că te pregăteai să plângi/reacționezi greșit.
    Un exercițiu imbecil de simplu, propus de psihoterapeut, care funcționează și când renunți la brățară. Creierul ciupește o coardă virtuală, se autociupește și… își revine.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s