Paradox

 

Cu cît mai mult încerc să înțeleg oamenii,cu atît mai mult înțeleg că nu înțeleg nimic.
Sunt cele mai stranii ființe,adică dacă ar fi să vorbim despre un monstru din Iad sau despre un om,nu cred că primul ar fi cel mai periculos,pentru că știi că de primul trebuie să te aperi sau  să încerci să nu dai ochii cu el,dar despre al doilea,nu știi la ce să te aștepți,pentru că în orice moment poate să procedeze ca un monstru;păcat că în ultimul rînd ne așteptăm la asta.Suntem naivi uneori,alteori chiar noi suntem monștrii.
Nu am dreptul să judec și nici dorința,deoarece posibil pentru alții unele acțiuni ale mele nu corespund normelor imprimate în mințile lor,dar totuși este o chestie despre care nu pot să tac.
Nu știu,poate ceea ce voi scrie e ridicol,dar pentru mine omorul unui om nu este atît de dur ca vinderea celor,cărora le-ai promis că nu o vei face niciodată și care au în tine încredere oarbă.
Nu contează ce faci,cu ce te ocupi,dacă ești pe partea asta sau cealaltă a legii.Oameni sunt mulți și diferiți,viziuni la fel,fiecare faptă își are prețul său și consecințele sale,dar dacă ți-ai ales oamenii,fii cu ei pînă la capăt,sau pur și simplu încearcă de la început să îți alegi oamenii,în împrejurarea cărora ai vrea să fii.
E ca și cum ți-ai cumpăra o casă,pe care mai apoi nu poți să o vinzi și nici să treci în altă casă,fără a pierde totul.

Răul și binele sunt niște chestii ce țin mai mult de interpretarea individuală a ceea ce reprezintă.
Pot spune doar una cu siguranță: trebuie să ne comportăm cu oamenii așa cum am fi vrut să se comporte și ei cu noi.
Asta se referă la absolut TOȚI oamenii,pentru că dacă unul nu se ține de această idee,deja nu mai are sens; dar noi nu o facem,din păcate este o utopie.

Reclame

4 gânduri despre „Paradox

  1. Îmi place mult ultima parte din gândurile tale – într-adevăr, binele și răul sunt relative, fiecare interpretează lucrurile prin prisma unor șabloane care i-au fost puse înainte de societate, așa zisa educație și altor contribuitori. Dacă știm adevărul ăsta și socotim orice lucru ca pe un „ceva”, neîncadrându-l în categoria „bine” sau „rău” ne dăm seama că acțiunile oamenilor au cumva un înțeles/adevărul acesta, deasupra și nu ne mai pot răni 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dacă fiecare om s-ar purta cu ceilalţi cum i-ar plăcea să se poarte ei cu el, probabil că lumea ar fi mai bună. Dar e mai uşor să faci rău decât bine şi să răneşti decât să alini. De ce oare tot ce e mai frumos în existenţa acestei rase pare atât de greu de perpetuat?

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s