Cîteva versuri


Irațional

M-am înecat în tine…
Știi,cum îneacă marea
Cu valurile sale
Un biet om rătăcit.
Și-ascult acum suspine,
Fața-mi astupă sarea.
Priviri mii,ale tale…
Și eu dispar,silit.

 

Minus rațiune

Cel prost este îndrăgostit sau de te-ndrăgostești ești prost?
Crezi că nimic nu poți să faci sau tot ce faci e fără rost?
Încerci să pari că știi orice sau sincer spui că ești profan?
Crezi „să iubești e gratuit” sau tot încerci să faci un ban?
Tu spui chiar totul ce gîndești sau te gîndești mult,dar nu spui?
Te lași trădat mereu sau ai imunitate la minciuni?
Te hrănești cu amărăciuni,cele speranțe din trecut
Sau te gîndești la viitor și vindeci totul ce-a durut?
Mereu cauți un vinovat sau recunoști că-i vina ta?
Vrei să fii jos,să te tîrăști sau totuși încerci a zbura?
Cauți pe toți să-i ții în frîu sau procedezi rațional?
Îți place să zîmbești,trăiești sau crezi că totul e banal?

 

Insomnie
4 și-un sfert de noapte…
Încă mi-e dor de tine
Și-n întuneric șoapte
Se aud de la sine.
Apare-apoi dispare
Senzația plăcută
Că nu mai simt durere,
Că nu mă fac că-s mută,
Că-ți spun ce vreau și-mi pare
Precum că ești cu mine,
Și-a-ntunecimii boare
Mă scapă de rușine.
Se face că și tu ai
Ce-ascund și eu în minte
Și nu ai vrut și nu vreai
S-ajungă în morminte.
Că ne iubim îmi pare,
Ferice,iluzoriu,
În visul ce dispare
Mă pierd ca în Vezuviu.
E 7 dimineața,
Tot mă gândesc la tine
Și-ascund și voi ascunde
Ce simt,în adîncime.

 

 

Naivitate

Ostaș înfrînt,căzut-am iar,
Sunt pradă a mîniei.
Mă zbucium,urlu în zadar,
Și am doar o frînghie.
Să o arunc,să mă salvez,
Să ies cumva din groapă,
Să o apuce cineva,
S-o țină strîns,s-o tragă…
Nu se aude nimenea,
Deja-i noapte,mi-e teamă,
Și-mi amintesc cum distrugea
Dușmanu-mi a mea scvamă.
Tot stau și-aștept,nu am puteri,
Uscați sunt ai mei muguri,
În mine ard și azi și ieri
Flori aruncate-n ruguri.

 

 

Al vostru pierdut

Spui că ești singur și te stingi,
Dar nimeni nu-i de vină
Și strigi că nu poți să învingi
Privirea ei sublimă.
Te minți că ești paralizat
Și c-o să te omoare
Al ei miros îmbălsămat
Ce te aruncă-n mare.
O simți și nu poți înnota
Și te înec mari valuri,
Fiori tot vin asupra ta,
Te zbați s-ajungi la maluri…
N-auzi nimic,nimic nu vezi,
Accede o furtună
Și înțelegi că-ncet te pierzi
În dragoste nebună.

 

Dorului
Ce mîndru ești și ce viclean!
Tot rozi în mine an de an
Fărîmituri de bucurii…
Te faci că pleci, apoi revii. 
M-arunci în lac de amintiri:
Zîmbete,-mbrățișări,priviri,
Apoi mă scoți și iar mă-nneci.
Ah,chin amarnic,ce nu treci!

 

Ironic

E o lume frumoasă. Distrusă
De minciună,de dubii și temeri.
A căzut în genunchi, e supusă,
Și povara-i apasă pe umeri.
E o lume ce plînge-n tăcere
Și cînd suferă ,cearcă s-ascundă
Ochii roșii,cei plini de durere,
Și tot singură-ncearcă s-o-nfruntă.
E o lume mascată c-un zîmbet.
Își înalță-mprejuru-i mari ziduri.
Ce ironic,dar zîmbetu-i strîmbet,
Și nu-s ziduri din piatră, ci gînduri.

 

Pentru ea…

Uneori e mai bine să taci,
Dacă taci și auzi ,și-nțelegi
Și decizi mai ușor ce să faci,
Și observi că ești tu cel ce-alegi.
Uneori e mai bine s-asculți
Ce-ți șoptește cea la care strigi.
Țu uiți că te ajută să-nfrunți
Totul de ce tu singur te frigi.
Uneori e mai bine să spui:
„Mamă, iartă-mă,îmi pare rău”,
Ea-i cu tine mereu,alta nu-i,
Care te face să treci de greu.

 

Adresare

Tu mai ții minte, tată?
Eram copil cuminte,
O inocentă fată
Ce crede în cuvinte.
Tu mai ții minte,tată? 
Ziceai „nu-ți fie frică
De oameni și de soartă,
Căci nu pe toți îi strică.
O să te apăr, dragă,
Voi fi mereu cu tine
Va plînge și-o să ragă
Cel ce nu îți vrea bine. ”
Știi? Îmi pare rău, tată.
Erau simple cuvinte,
Promisiuni uitate
Ce-au plecat în morminte.

 

Adolescent

Ei spun că tu vei eșua.
De-asculți,ei au dreptate.
Tu poți s-alegi: ori vei zbura,
Ori le vei face parte.
Ei spun „stai jos,ascultă, taci”.
Tu cîntă pe-a ta strună.
Să spui ce crezi, ce vrei – să faci,
Căci viața-i a ta.Una.

 

Efemer

Îți amintești? Am fost copii.
Eram năzbîtioși,zglobii.
Mînați de vise și povești
Ignoram fraza „o să crești”.
N-aveam responsabilități,
Nu ne gîndeam la alte dăți,
Trăiam pentru ziua de azi
Ne credeam veșnic verzi ,ca brazi.
S-a scurs un an,apoi alți ani,
Nu mai vrem vise, ci vrem bani.
Am fost…nu mai suntem copii,
Acei verzi,zîmbitori,zglobii…

 

NEINTENȚIONAT

Îmi curge prin vene…
Nu-i sînge,ci tu.
Îmi curge prin gene –
Nu-s lacrimi,ci tu.
Îmi zboară prin minte, 
Nu-s gînduri,ci tu.
Privesc înainte –
Nimic nu-i,doar tu. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s