De ce am început să scriu?

  • De ce am început să scriu?
    Tocmai acum mi-am dat întrebarea asta,dar cred că am găsit și răspunsul.Cărțile mi-au fost mereu un refugiu.Alții preferă să fugă de realitate,întrebuințînd diferite substanțe dăunătoare, eu,însă,am ales o cale,care multora li s-ar părea plictisitoare,dar pentru mine este ceea ce este.
    Nu neg,am încercat și eu multe,totuși e tinerețea asta,vîrsta în care te grăbești să faci cît mai multe nebunii,dar m-am întors la cărți.Cred că nu mă relaxează nici alcoolul,nici țigările,nici drogurile atît de tare,cum mă relaxează cititul unei cărți,într-adevăr interesante pentru mine.
    Sună foarte straniu,nu-i așa?
    Dacă cineva,cîndva va citi asta,va spune că sunt o mincinoasă,dar chestia e în asta că nu îmi place să mint,atunci cînd scriu.
    Ceea ce scriu nu este altceva decît ceea ce am în interior și m-am săturat să țin acolo.
    De aici vine întrebarea:
    „Păi de ce nu îți deschizi sufletul cuiva,la o țigară sau la un pahar de vin sau altceva,cum o fac alții?”.
    Nu o fac,pentru că 50% sau mai mult sunt oamenii cărora pur și simplu le este paralel de ceea ce simți și ce gîndești,chiar dacă sunt ai tăi,apropiați,sau mai credibil,oameni cu care nu demult ai făcut cunoștință,sau poate cei în care ar fi trebuit să ai încredere,nu contează.
    Fiecare persoană are problemele sale și în mare parte interesele personale sunt pe primul plan,iar miorlăitul altuia nu este cel mai important eveniment și mai ales nu face să îți iei în cap,deaceea pur și simplu te faci că îl asculți,pentru a nu-l ofensa și îți vezi mai departe de ale tale.Restul poate și te ascultă cu interes,dar fii atent pentru că s-ar putea ca anume ei să te lovească pe după spate.

     În fine,am ajuns la concluzia că cea mai rațională alegere este cea de a-ți vărsa sufletul pe foaie…
    Și am început să scriu.Scriu pentru a fugi în realitatea mea.Scriu pentru a nu permite gîndurilor rele să materializeze ceea de ce mi-e teamă.
    Scriu pentru a mă elibera de ceea ce mă sugrumă.Scriu pentru că anume scriind,rămîn singură,numai eu și cu mine,dar nu mă simt copleșită de singurătate,pentru că nu stau degeaba,cu privirea aţintită  spre pod,așteptînd atenția cuiva,ci scriu.
Reclame

Un gând despre „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s