Insistent

Trecut-au mii de ore,
Ucis-am mii de gînduri,
Iar ochii mei tot încă
Te caută-ntre rînduri.
Băut-am zeci de zile,
Distrus-am mii de fleacuri
Şi-am întors albe file
Ca să îmi fie leacuri.
Înecat-am speranţe
În marea mea sărată,
Şi-am prefăcut în zdrenţe
Speranţa de-altă dată.
Mi-am astupat fiorii
Cu dopuri de mînie
Şi nu mai aştept zorii
Prieteni să îmi fie.

Te-am alungat din vise,
Te-am alungat din gînduri,
Dar inima-mi tot încă
Te caută-ntre rînduri.

Reclame

Poveşti ale unui neîncrezut

Ard ca un plop în miezul toamnei

Şi vîntu-n sufletu-mi pustiu

Tot şuieră din urma doamnei

Şi e mai mult ca mine viu.

Mă arde-un dor de multă vreme

Şi simt doar asta,lacrimi nu-s.

Alung speranţele,de-o vreme

Şi-aştept doritul lor apus.

Ce mi-ai făcut tu mie oare

Că văd pe-aici privirea ta?

Şi-aici,şi-acolo,nu dispare,

Şi tot străpunge mintea mea.

M-ai otrăvit,tu,vulpişoaro,

Şi cred că uite-o să mă pierd

Tu m-ai vrăjit,m-ai tras pe sfoară,

Eu ba regret,ba nu regret.

La înmormîntare

Peste puţin timp voi pleca.
Voi lăsa aici vinul,poeziile vechi şi pe tine.
Îmi voi lua rămas bun de la amintiri şi voi închide sicriul.
Îl voi acoperi cu ţărînă şi nu voi pune niciun semn.
Voi uita locul.
Voi încăleca pe timp şi mă va duce,mă va duce,mă va duce.
Peste puţin timp voi pleca,dar voi lăsa aici o parte din mine,de care nu mai am nevoie.

Contract

Am încetat să mai scriu poezii,
Pe care le scriam în toiul nopţii,
În care ascunsesem gînduri mii…
Cercam s-ascund,dar mi le-au furat,hoţii!
Mi le-au furat şi nu mi le întorc,
Şi liniştea mă taie și mă-nghite,
Mă scuip-apoi și mă-ngroapă-n pămînt
De vie și-mi spune să fiu cuminte…
Am încetat să mai cred în povești
Și acum nu mă simt atît de vie,
Nu aştept de la nimeni bune vești,
Cred în prezent doar, nu în ce-o să fie.
Veridic e că nu aştept,
Sunt moart-un pic, dar sunt în funcţiune.
Eu nu cer inimii să-mi fie-adept,
Mă-ncredințez acum în raţiune.

Demonii

Cînd întîlnim cuvîntul „demon”,imaginaţia noatră, instinctiv ne aruncă în faţa ochilor imaginea unei creaturi cu coarne, cu privire răutăcioasă și cu intenţii meschine.
Demonii însã nu sunt decît gîndurile, dorinţele noastre, ispitele care ne fac să ne simţim incomod, de fiecare dată cînd înţelegem cît de slabi suntem, de fapt în fața propriului,Eului nostru.
Alegem să luptăm,dar mai des alegem să ne ascundem.
Cînd luptăm cu instinctele primare,ele ne domină,pentru că luptînd cu ele,le arătăm direcţia înspre care ne este îndreptată forţa.
Dar ce să facem,dacă societatea ne impune norme,reguli pe care trebuie să le urmăm,în ciuda propriilor dorinţe?

Este de ajuns să ajungem la un punct comun,la o înţelegere,să încheiem un tratat cu propriii demoni și să ne învăţăm să fim noi înșine.
Trebuie să învăţăm nu să luptăm cu demonii,ci să-i îmblînzim.

Be happy

E prea multă răutate între oameni.Prea mulți se ceartă și scuipă unul altuia în suflet.

Prea mulți răspund cu rău la bine.

Prea mulți sunt singuri și pierduți,acceptând doar ideea că altcineva e de vină,că este mereu un cineva care le face zile fripte,că acel cineva îi aduce la condiția de a fi nefericit.

Prea multe cuvinte aruncate în vînt,care se răsfrîng și asupra celor,care le aruncă,deoarece direcția vîntului se schimbă continuu.

Prea multe zîmbete false,care nu încălzesc sufletul oamenilor mai mult decît un “soare cu dinți”.

Prea multe priviri ispititoare,care sugrumă liniștea.

Prea puține “te iubesc-uri” spuse celor ce nu le așteaptă,dar le merită.

Trebuie să fim mai buni,mai iubitori,să dăruim zîmbete și îmbrățișări,să ne mulțumim de ceea ce avem.

Trebuie pur și simplu să prețuim momentul,să nu creștem așteptarea în suflet.Trebuie să trăim acum.

Nu uita

Orbit de iubire fiind,nu uita de cei,cărora încă le pasă de tine. Da,sunt puțini,iar uneori ai senzația că nu e niciunul,dar ei sînt și tu știi de asta.

Un “ce mai faci?”,un “cum te simți?”,un “de ce nu ai fost azi la școală/universitate/serviciu?” valorează mai mult,decît un “voi fi cu tine pentru totdeauna”,sau un “te iubesc”,deoarece aceste întrebări spun “îmi fac griji pentru tine” sau “îmi pasă de tine” și uneori anume acestea conțin mai mult adevăr,decît falsele promisiuni,date fără conștiință,în momentul plutirii în nori.

Un “sună-mă cînd ajungi acasă” sau un “nu ieși afară fără căciulă” sunt direct proporționale cu un “te iubesc”.

Nu uita de aceste persoane,atunci cînd cazi în brațele așa-numitei “iubiri” și nu da cu piciorul într-un “lasă alcoolul ăsta și revino-ți”,atunci cînd ea dă cu piciorul în tine.

My baby

Iubirea ta mi-a lăsat semne

Și ele nu dispar în noapte,

Și a trecut atîta vreme,

Încît le-am reținut pe toate.

Tu ai lăsat prea multe semne,

S-au adîncit pe zi ce trece;

E amuzant,le cred solemne

Căci ele m-au făcut mai rece.

Carpe Diem

E primăvară împrejur

Și-i primăvară-n suflet,

Și de la ea tot fur și fur

Căldură și răsuflet.

Nu-i rup florile,ci le-admir,

Al lor miros mă-mbată;

Îmi spun să ies din cimitir

Și să îmi văd de soartă.

Cîntec în inimă și-n gînd,

Și mii de păsări cîntă;

Mă fac să uit c-am fost rănit,

Nimic nu mă frămîntă.

Zîmbesc oameni și le zîmbesc,

Îmi spun :”frumoasă-i viața”,

Chiar dacă între noi de-acum

E frig și s-a rupt ața.