Ride slow 2

M-aș fi pierdut, dar încă nici nu m-am găsit,

Sunt la volan, conduc încet pe-un drum străin.

La început de drum, credeam că-mi e menit,

Acum nu înțeleg dacă pe viața-mi sunt stăpân.

Special

AI DEJA 22 ANI ȘI TE COMPORȚI CA UN COPIL

Râd cu poftă, plâng atunci când simt că nu mai pot, sar în sus și dansez atunci când sunt nespus de fericită, îmbrățișez persoanele dragi fără motiv. Uneori sunt prea optimistă, naivă, cred în bunătate și respect, mă bazez pe cine nu trebuie. Alteori spun tot ce am de spus. Nu mă prefac, pur și simplu nu pot. Orice emoție mi se printează pe față, exact în momentul în care o trăiesc. Da, mă comport ca un copil, pentru că “ăștia maturi” pot fi cu două sau mai multe fețe, eu însă nu am acea “răbdare” în mine. Nu-mi pot stăpâni nervii, zbuciumul, zâmbetul etc.

Pe de o parte nu înțeleg oamenii, care își ascund propriile trăiri sufletești de cei cunoscuți sau necunoscuți; pe de altă parte îi admir, pentru că au acea putere și o găsesc de fiecare dată, anume atunci când TREBUIE.

Credeam că voi deveni și eu așa cu anii, ba într-o perioadă de timp chiar speram, dar nu am devenit, din fericire sau nefericire.

Am avut mai multe relații, în care mereu mi se repeta aceeași frază: “încetează să te comporți ca un copil”.

Încercam să-mi aplic o mască, să trăiesc după un șablon, dar de fiecare dată eșuam și până la sfârșit plecam, tăiam toate ațele, ardeam toate podurile, care m-au legat cândva de acele persoane.

Acum am găsit și eu o persoană , care nu-mi mai adresează această frază; pentru care nebunia asta a mea și comportamentul copilăresc e ceva special.

Cred că asta și reprezintă esențialul: să îți permiți răsfățul de a rămâne copil în prezența celui, pentru care ești special și care, la rândul său, e special pentru tine.❤️

Mulțumește

Tu mulțumește-ți soarta

Că îți permiți fripturi,

Căci altul n-are bani

Nici de fărâmituri.

Tu mulțumește-ți soarta

Că te ridici din pat,

Altul de zeci de zile

Nu s-a mai ridicat.

Tu mulțumește-ți soarta

De știi că ești iubit,

Căci altul știe doar

Cum e să fii rănit.

Tu mulțumește-ți soarta

Că poți să fii cum ești,

Căci altul se îneacă

În sutele de măști.

Бумерангом

Я попросила тишину

Мне что-нибудь на скрипке

Сыграть, да так чтобы к утру

Тонула б вся в улыбке;

Ведь до сегодняшнего дня

Я повстречала мразей…

Но вот тебя , мой друг, судьба

Поверь, лишит всех связей

С тем, что зовётся «добротой»;

Я не сгущаю краски!

Когда-то и ты был собой,

Но сейчас тонешь в масках.

Мой милый друг, хуже платить

Слезами а не банком;

Твои дела, через года,

Вернутся бумерангом.

И через время встретив вдруг

Фальшивую улыбку,

Скажу тебе: « Спасибо, друг,

Спасибо за ошибку».

Amintiri din copilărie

Mi-am tipărit un chip în minte

Și-mi era frică să nu-l pierd.

Cândva eram copil cuminte,

Acum am ciorchine sub piept.

Aveam sub tâmple mii de vise

Și-atâtea drumuri de parcurs,

Dar le-am lăsat după culise

Și-am devenit ceva opus.

Proză

Până la ai mei 22 ani, au trecut atâția oameni pragul sufletului meu și mai mult de a treia parte, dintre ei, au fost musafiri doar pentru un an-doi. Credeam în ideea pe care am auzit-o și eu undeva: “consecințele pierderii unor suflete, care îmi erau atât de scumpe, se va asimila cu timpul și nu o voi mai simți atât de puternică”, dar cu fiecare an îmi zbuciumă tot mai tare și mai tare lumea, pe care cu atâta grijă o ascundeam de toți în copilărie (eram un copil închis în sine și vorbeam mai mult prin scris, despre ce mă frământă,cu jurnalul meu, decât cu mama).

Până la 19 ani mă înecam mai mult în proză, versurile erau așa, o scurgere de suflet doar pentru cei din familie (îmi plăcea să aud cuvinte de laudă, despre cât de bine mi se primește să găsesc rima pentru niște cuvinte întortocheate). În ultimii patru ani am uitat complet de proză; ba nu aveam timp, ba dorință și mă lăsam pradă gândului că niște versuri sunt mai mult ca destule, pentru mă simți împlinită. Aseară mă tot gândeam la asta… Acum m-am trezit și nu mă puteam liniști, până nu am început a arunca aceste câteva rânduri sub postarea asta.

De vorbă cu bunica

Am fost și eu ca tine

La șaisprezece-ai mei,

Pe-atunci simțeam pe mine

Miros de ghiocei.

Eram dulce,plăpândă,

Zburam pe alte străzi,

Pe-unde mă ducea vântul,

Pe-acele câmpii verzi.

Am fost și eu ca tine

La optsprezece-ai mei,

Aveam o limbă lungă,

Iute ca un ardei

Și mă certam cu mama,

De tata n-ascultam,

Eu nu luam în seamă

Că-i ușor al meu ram,

Iar ale lor sunt grele;

Trăiam în lumea mea

Și mă trăgea la rele

Ca la o acadea.

Am fost și eu ca tine

La douăzeci ai mei,

Doream s-ajung în fine

Colo sus, printre zei…

Vei fi și tu ca mine

La șaptezeci ai tăi

Și vei simți pe tine

Miros de flori de tei.