“ Iubirea e adevărată,atunci când îți este oferită pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce încerci să fii, în tendința de a-i plăcea cuiva.
Desigur,asta nu înseamnă că trebuie să stăm întinși pe saltea,vizionând filme.
Iubirea e o artă, iar arta cere muncă.
E bine când ai talent, dar e necesar să fii în continuă autodezvoltare.
O faci nu pentru cineva, o faci pentru tine. Unii zic: “bă’, uite că ele toate visează acum la mașini luxoase și nimeni nu ar sta cu tine pentru ceea ce ai aici, în suflet”.
Unele spun: “lasă-i că toți sunt la fel, au nevoie de un corp tânăr și cu forme; sânii mari și un fund gol valorează mai mult, decât mii de cuvinte dulci sau grijă și nopți nedormite”.
Ai alege tu un golan, care își petrece viața irosind banii lui taică-său? Ai alege tu o domnișoară, care e a naibii de frumoasă, dar tot atât de proastă?
Posibil majoritatea ar face o alegere de genu’, dar e dragoste oare?
Ar trebui să facem diferența dintre “a alege pentru câteva zile sau luni ” și “a alege pentru o viață”.
Ne îndrăgostim în persoane care nu au multe tangențe cu ceea ce numim “perfecțiune”.
Nu încerca să te cioplești după șablon, pentru că oamenii sunt atrași de un antiexemplu, probabil, sau pur și simplu de ceea ce este diferit.”
O secvență din “Tineri și Rătăciți”
Tudoroi Diana