Amintiri din copilărie

Mi-am tipărit un chip în minte

Și-mi era frică să nu-l pierd.

Cândva eram copil cuminte,

Acum am ciorchine sub piept.

Aveam sub tâmple mii de vise

Și-atâtea drumuri de parcurs,

Dar le-am lăsat după culise

Și-am devenit ceva opus.

Proză

Până la ai mei 22 ani, au trecut atâția oameni pragul sufletului meu și mai mult de a treia parte, dintre ei, au fost musafiri doar pentru un an-doi. Credeam în ideea pe care am auzit-o și eu undeva: “consecințele pierderii unor suflete, care îmi erau atât de scumpe, se va asimila cu timpul și nu o voi mai simți atât de puternică”, dar cu fiecare an îmi zbuciumă tot mai tare și mai tare lumea, pe care cu atâta grijă o ascundeam de toți în copilărie (eram un copil închis în sine și vorbeam mai mult prin scris, despre ce mă frământă,cu jurnalul meu, decât cu mama).

Până la 19 ani mă înecam mai mult în proză, versurile erau așa, o scurgere de suflet doar pentru cei din familie (îmi plăcea să aud cuvinte de laudă, despre cât de bine mi se primește să găsesc rima pentru niște cuvinte întortocheate). În ultimii patru ani am uitat complet de proză; ba nu aveam timp, ba dorință și mă lăsam pradă gândului că niște versuri sunt mai mult ca destule, pentru mă simți împlinită. Aseară mă tot gândeam la asta… Acum m-am trezit și nu mă puteam liniști, până nu am început a arunca aceste câteva rânduri sub postarea asta.

De vorbă cu bunica

Am fost și eu ca tine

La șaisprezece-ai mei,

Pe-atunci simțeam pe mine

Miros de ghiocei.

Eram dulce,plăpândă,

Zburam pe alte străzi,

Pe-unde mă ducea vântul,

Pe-acele câmpii verzi.

Am fost și eu ca tine

La optsprezece-ai mei,

Aveam o limbă lungă,

Iute ca un ardei

Și mă certam cu mama,

De tata n-ascultam,

Eu nu luam în seamă

Că-i ușor al meu ram,

Iar ale lor sunt grele;

Trăiam în lumea mea

Și mă trăgea la rele

Ca la o acadea.

Am fost și eu ca tine

La douăzeci ai mei,

Doream s-ajung în fine

Colo sus, printre zei…

Vei fi și tu ca mine

La șaptezeci ai tăi

Și vei simți pe tine

Miros de flori de tei.

Stoarcere de suflet

Cândva stăteam cu toți la masă,

Știam cum e să fim uniți;

Tata – voinic, mama – voioasă,

Iar noi micuți și fericiți.

Simțeam cum arde focu-n sobă,

Iar mama ne citea povești;

Nu aprobam pe-atunce fraza:

“ O să-nțelegi, când o să crești”.

Mergeam cu tata la plimbare

Cu bicicleta, mă-nvăța;

Tot el mi-a arătat cum doare,

Când pleac’un om din viața ta…

Eu nu pun acuzări pe masă,

Căci nu există oameni sfinți.

Cândva stăteam cu toți la masă,

Știam cum e să fim uniți.

Prefață

Aceeași femeie poate fi:

Mai dulce decât mierea,

Poate prea lipicioasă,

Cuminte ca tăcerea,

Urâtă sau frumoasă,

Ca-mbrățișarea caldă,

Ca nepăsarea rece,

Străină ca o alta

Care pe stradă trece,

Sau poate fi aice,

Atât de-adânc sub piele;

Ea poate să complice,

Să șteargă ghilimele;

Ea poate să iubească

Puternic, pentru-o viață,

Dar de o faci să plece,

Ea va pleca de parcă n-a iubit,

De parcă tu ai fost nu un roman, ci o prefață.

Duminica e despre noi

Duminica-i despre ceaiul fierbinte

Când orele se-neacă-n ploi,

Iar eu în plapumă, cuminte;

Duminica e despre noi.

E despre zeci cuvinte calde

Pe care le înșir pe foi;

Îmbrățișări și mii de șoapte…

Duminica e despre noi.

Trailer

Te vei îndrăgosti și tu odată

Nu în sâni goi și nici picioare lungi,

Ci-n niște ochi adânci de fată

Pe care nopți la rând din cap

Nu vei fi-n stare să-i alungi.

Te vei îndrăgosti și tu odată

Nu în mașini luxoase sau în portmoneu

Ci într-un zâmbet observat pe stradă

Instantaneu și vei simți

Cu toată pielea că-i al tău.

Te vei îndrăgosti și tu odată;

Vei fi atât de viu, înaripat,

Vei fi prea fericită, obsedată,

Veți fredona zeci melodii

Cu glas însiropat…

Dar vei fi părăsit și tu odată,

Sau vei pleca chiar tu și va rămâne ea;

De suferință și dor inspirată

Îți va așterne litere pe file,

Pe care va vărsa bucăți de peruzea…

Ты пахнешь как…

Ты самая тёплая осень,

Ты пахнешь как чай и уют;

Во мне сейчас так много света

И красные розы цветут…

С тобой улетают недели,

Оставлен весь мир на потом;

Ты пахнешь как кофе и книги,

Как вино,стихи и мой дом.

Сухо

Я приготовлю себе ванну

Чтоб искупать свои грехи;

Моя душа чернее ночи

И хуже чем мои стихи.

На струнах фальшивой гитары

Играет нервно мой недуг.

Во мне иссякло вдохновение

И даже вечер мне не друг.