Fără anumite criterii

Întotdeauna aveam o impresie greşită despre cum ar trebui să fie o relaţie ideală. Trăiam cu ideea că a doua jumătate trebuie să fie reflexia mea şi atunci nu vor fi certuri şi întrebări.
Într-un puzzle două piese identice nu vor putea fi introduse astfel încît să formeze imaginea,iar orice relaţie e un puzzle.
Piesele trebuie să se complementeze,la fel şi oamenii.
Alături de tine trebuie să fie o persoană cu care aveţi multe în comun (spre ex. hobby sau preferinţe în muzică,idei de viaţă asemănătoare etc)dar trebuie să aveţi caractere diferite.
Spre exemplu,dacă tu eşti o fire foarte emoţională,trebuie să ai lîngă tine o persoană mai calculată,care te va înţelege şi calma în momentul cînd ai nevoie de susţinere.
Îmi asociam în minte dragostea adevărat cu o sferă,iar doi îndrăgostiţi cu două părţi egale ale acestei sfere,care atunci cînd se găsesc şi se contopesc formează însăşi perfecţiunea.

Am realizat,însă,că dragostea s-ar asocia mai degrabă cu o figură care nu are o formă anumită,nimeni nu ştie cum ea arată,pînă cînd,printre mulţimea de piese nu găsesţe una,pe care să o completeze.

Reclame

Ironic

Dansuri pe bucăţi mici de sticlă

Şi alcool vărsat pe jos,

Podea murdară,zgîriată

Şi bunul simţ ascuns la dos.

Oameni pierduţi în sentimente;

Sinceritatea n-are rost

Căci cel ce spune că iubeşte

Sau se preface,sau e prost.

Domină ea,ipocrizia,

Crezi: „dac-ai bani – eşti fericit”

Şi te adulmecă prostia,

Şi-i cazi în braţe,eşti minţit.

Se vînd prieteni,soţi şi rude,

E mare goana după bani,

Dar ce de fapt îi încălzeşte

Vor înţelege peste ani.

Antiteze

Toţi suntem antiteze…

Sunt zile cînd zîmbim

Şi sunt zile cînd plîngem,

Cînd urîm sau iubim.

Avem în noi şi îngeri,

Şi demoni locuiesc

În suflete-antiteze

Şi cînd vor,se ivesc.

Viaţa-i o antiteză;

Eşti vesel ori eşti trist,

Nu poţi sau poţi alege

Să pierzi sau să persişti.

Fin

Je n’ai pas besoin de toi,

Je t’aimais mais ceci c’est du passé

Maintenant j’ai oublié ta voix

Et tant de pleure et de souffrance que j’en ai assez.

Banal

Ce bine ştim că totu-i efemer,

Străpunşi de timp,crezînd în veşnicie

Şi soarta pare-a fi grimer,

Ne-aplică straturi de făţărnicie.

Ce bine ştim că poate orice zi

Să fie ultima şi nu va mai fi mîine;

Ni-e frică,totuşi vom înzăpezi,

Dar azi nu suntem mulţumiţi de-o simplă pîine.

Ce bine ştim,noi chiar dorim prea mult,

Uităm,ne pierdem,îi strivim pe alţii

Şi doar atunci cînd totul e cam slut

Ne întrebăm : ” ce ne mai fac şi fraţii?”

Nu ezita

Ard ca un plop în miezul toamnei
Şi vîntu-n sufletu-mi pustiu
Se-aude şuierînd prin frunze…
Şi e mai mult ca mine viu.
Mă arde-un dor de multă vreme
Şi simt doar asta,lacrimi nu-s,
Şi urc pe scările uitării
Pe zi ce trece,tot mai sus.
Arde-amintirea ca ţigara
Şi totul se preschimbă-n scrum.
Iarn-a trecut,e primăvara.
Tu ai un drum,iar eu alt drum.

Prozac Nation

Prozac Nation este unul dintre puţinele filme care cheamă „avalanşa” (de gînduri).
Am avut impresia că nu vizionez un film,ci m-am dizolvat în atmosferă şi am devenit ceva care există doar în teorie.
Exprimîndu-mă mai pe înţeles,am avut senzaţia că îmi văd viaţa mea dintr-o parte,de parcă tot timpul,pînă acum,m-au filmat pe ascuns,iar într-un moment dat pur şi simplu m-au adus într-o cameră întunecoasă,în care este doar un monitor şi un scaun,în care m-au aşezat şi mi-au pornit filmuleţul. Atîta timp cît sunt în această cameră,viaţa mea e pusă pe pauză,iar eu exist doar pentru mine.
Mi-am urmărit acţiunile dintr-o parte şi unicul gînd,pe care mi-l repetam în decursul perioadei de vizionare,era „oh,fuck,aceleaşi idei,circumstanţe,greşeli şi concluzii,asta eram eu”.
Spun anume „eram”, nu „am fost”,pentru că cel din urmă e mai mult punct,iar primul e mai mult virgulă. Adică,”am fost”,sună aşa de parcă a trecut şi punct,nu va mai fi,ne-am înţeles cu asta şi basta,am încheiat-o o dată şi pentru totdeauna. „Am fost” e pentru cei care se ţin de promisiunile pe care şi le dau,eu sunt din rîndul lor nu întodeauna,dar nici nu pot spune că rar.
Sunt promisiuni pe care nu mi le pot îndeplini din simpla cauză că ceea ce mi-am promis să fac e mai mult o idee corectă,decît o dorinţă.
Dorinţa e supremă,ideea corectă e dependentă de circumstanţe.

În fine,am început acest monolog nu pentru a vorbi de mine,ci de film.

Bazîndu-mă pe scepticism,aş spune că:

„fata asta nu are probleme serioase,neplăcerile ei sunt din cauza iresponsabilităţii ei care îşi are geneza în faptul că mama ei s-a jertvit prea tare,nepermiţîndu-i să vadă viaţa cu ochii unui realist.”

Luînd în consideraţie,însă,dualitatea situaţiei,pot spune că asta şi este cea mai mare problemă. E ca şi cum ai absenta mereu de la lecţiile vieţii,cineva ţi-ar face mereu temele,iar tu gen înveţi şi la teste ai note bune doar în cazul în care acel cineva te ajută. În cazul cînd eşti lăsat singur şi nu ştii ce să faci ai o notă mai rea. Bazîndu-te mereu pe ideea că cineva te va ajuta,devii slab,apoi sclav. Lecţiile vieţii sunt lecţiile pe care fiecare le învaţă de sine stătător. Dacă nu eşti în stare,eşti exmatriculat.

Lăsăm la o parte metaforele,acum scurt şi clar.

Mi-am făcut următoarea concluzie: fuga de propriile temeri şi demoni,prin alcool,droguri,hobby,ataşament,sex sau iluzia unei dragoste bazate pe această fugă nu te vor salva. Nimeni nu te va vindeca din interior,asta o poţi face doar tu.

Faliment

Curgeau şiroaie de cuvinte
Şi lumea-n ele se-nneca.
Şi cel ce plînge poate minte,
Şi cel ce rîde,cînd nu vrea.
Curgeau şiroaie „te iubesc-uri”,
Curgeau şi timpul le-ascundea.
Curgeau şi zîmbete şi piscuri,
Şi-un cîntec dulce lent curgea.
Curgeau privirile în noapte,
S-au prăpădit,pierdute-au fost,
Şi-mbrăţişări şi mii de şoapte
Nu mai au niciun preţ de cost.
Curgeau şiroaie de cuvinte
Şi flori,şi sori,şi vii,şi morţi,
Şi cel ce simte poate minte,
Cînd altul o trage la sorţi.

Noapte

Sunt prea multe feţe în mintea mea.
Sunt prea multe,le ştiu,dar nu-mi amintesc şi prenumele.
Sunt feţe şi din altă viaţă,toate m-au văzut atunce,dar nu şi acum.
Sunt feţe din viaţa asta,care mă văd azi,dar nu mă vor vedea mîine.
Şi este faţa ta, a cărui prenume vreau să-l şterg de pe toate filele,dar nu mă ascultă membrele şi rămîn nemişcată.

Scepticism

Dreptatea-i subiectivă,norocu-i iluzoriu. Nu cred în Dumnezeu şi asta nu e din cauza că poveştile despre el şi interpretarea lor se tot schimbau îl lunga perioadă a formării acestei lumi,care este încă în proces şi va continua. Nu cred în el nu din cauza că nu mă ajuta cînd aveam nevoie de el,căci asta m-a făcut să înţeleg că mereu mă pot baza pe mine şi că circumstanţele în care sunt sau voi ajunge nu reprezintă decît materializarea gîndurilor mele şi ceea ce le-am permis eu oamenilor să facă sau să nu facă cu mine. Nu cred în el nu din cauza că mă certam mereu cu ai mei din cauza unei fantome a trecutului,care încă mult timp va face din personalităţi marionete ( dar asta nu e la fel de rău ca drogurile sau alcoolul,cu excepţia că în majoritatea cazurilor societatea nu îţi permite să alegi). Nu cred în el,deoarece îmi place să fac acel bine,pentru a mă simţi bine,nu din frica de a ajunge nu în locul în care vreau,pentru că aşa a spus cineva,sau pentru recunoştinţa din partea celui care gen se uită ce fac eu şi îmi mai aruncă din cînd în cînd vreo pietricică,mă loveşte pentru a mă face mai puternică,de parcă aş fi sub microscop.