La mijloc

Zîmbete și dulci îmbrățișări,

El cu ea de mînă pe vecie,

Ei alături de-acei alții “ei”

Și speranțe mai multe de-o mie.

La picnic, la mare sau pe pat

La un film, la un sărut acasă.

E atît de vesel și de cald

Atunci cînd stau cu toții la masă.

Fericirea e acum și-aici

Nu se schimbă pe-alte, nu se vinde.

Să fii sincer și să nu complici,

Să mergeți de mînă înainte.

Reclame

Jos

Pe podea murdară se tîrăște,

Simte-acel miros de alcool.

Ea frumos miroase și-l privește,

Apoi pleacă. El rămîne gol

Și-și șterge cu mîna lui amară

Urmele sărate și în hol

Își încalță umbra lui murdară

De-amintiri, de plînset și nămol.

Ia un loc pe scara părăsită

De-ultima suflare și încet

Ațipește. Durerea cumplită

Îl pîndește cu ochiul șiret.

Sus

Ce frumos la înălțimi se zboară –

Ești îmbrățișat de orizont

Și-i privești pe cei, care pe front

Își aruncă viețile în moară.

Ce curaj la înălțimi se simte,

Cînd ajuns acolo ești adept

Al celor, care cu pumnu-n piept,

Se tot bat,mizînd pe lucruri sfinte.

Ce ușor la înălțimi se joacă!

Ești atent și miști figuri pe tablă,

Ești decent și faci o treabă oablă,

Dar nu poți să-i faci pe toți să tacă.

Despre visul neîmplinit (partea a II-a)

Sunt iarăși la răscruce,

Demult n-am fost pe-aice.

Iar caut un gînd dulce

Să-l rog să mă ridice.

Iar m-am pierdut pe mine

Și sunt în căutare.

Pustietăți sublime

Mă fură de suflare.

Sunt iarăși la răscruce

Nu știu de ce-s tăcută

Și unde mă va duce

Alegerea făcută.

Nu știu pe ce cărare

Păși-voi de-astă dată

Și-n sînul stîng mă doare

Cărarea mea lăsată.

Timpului

S-au stins prea multe,stelele pe cer,

Dar au rămas în mintea-mi neuitate.

Eu stau tăcută și mă-mbrac încet

În zîmbet,parțial, pe jumătate.

S-au scurs prea multe zile-n calendar,

Dar tot le simt lovindu-se de piele

Și-am încercat să îți aduc în dar

Mai multe cele bune,decît rele.

S-au șters prea multe chipuri de asfalt,

S-au înecat în plumb și în cenușă,

Dar mi-e tot frică de-acel punct înalt,

Sau de ce-o fi și dincolo de ușă.

Excepție

De ce-ar fi să mă uit în ochi străini

Cînd în ai tăi mă regăsesc pe mine?

Mă trec fiori cînd simt atingeri fine

Și mă topești cu ale tale mîni.

De ce-ar fi să mă-mbrac cu-altă culoare

Cînd mă simt bine în culoarea ta?

Alerg, ferice-mi saltă inima

Și-o facem ambii, doi pe o cărare.

Și de ce-ar fi să-ți zic un “rămas bun”

Cînd au rămas prea multe nefăcute?

Sunt mulți fricoși și sunt prea multe mute;

Noi suntem flacără. Noi nu ne facem scrum.

Despre cearta cu sine

Ți-aduc în dar un “mulțumesc” ,

Și te lovesc,și te sărut.

Tu știi mai bine ,cînd greșesc

Eu nu o fac cu împrumut.

Mă-nchin smerită-n fața ta,

Iar tu îmi mîngîi capul dus

Pe lumea care îmi fura

Un prea mult timp (mi l-a compus).

Acuma fierb, apoi dispar,

Iar mîine voi ploua din nou,

Tu mă îngheți, dar în zadar.

Mă fac vapori, încerc să zbor,

Tu-mi pui capcană, mă lovești,

Sunt doborîtă la pămînt –

O luptă cruntă. Cine ești?

Tu taci, iar eu mă tot frămînt…

Pînă la capăt

De-ar fi să-mi pierd a mea suflare

Spre seară sau spre dimineață

Și în suspinele amare

Să mă dizolv; fără culoare

Să mă amestec cu Eternul,

Să uit c-am fost și eu o dată,

Să știu ce-i Raiul sau Infernul,

Te rog să nu mă lași uitată.

Violet și galben

Mi-am luat azi violet și galben,

Negrulu-i stă bine cu orice.

Azi vreau doar să stai tăcut cu mine

Fără întrebări: “Cum?” și “De ce?”

Azi vreau ploaia să mă-mbrățișeze

Și să spele cele murdării,

Care îmi pătau prea des cămașa,

Mă-nvățau prea multe actorii.

Azi vreau să-mi săruți fidel o mînă,

Iar pe alta să o ții mai strîns.

Va crăpa azi cerul,simt,în două,

Dar te rog, să nu te lași învins.

Mai încet aud a ta suflare

Și se sting bătăile din piept,

Dar privirea și a ta chemare,

Îmi tot strigă: “Sunt al tău adept!”

Suspine

Arde un Octombrie în mine

Și miroase a parfumul tău

Haina mea, și ora e tîrzie;

Nu-s a ta și nu mai ești al meu.

Cică poate-așa a fost să fie,

Poate chiar nimic nici nu a fost,

Dar s-a stins ceva acum în mine,

Și să plîng nu are niciun rost.

Am acum o mlaștină în mine,

Mă înec și nu știu ce devin,

Mi-e amar și mă pierd în suspine,

În sublima sticla mea de vin.