Paradox

 

Cu cît mai mult încerc să înțeleg oamenii,cu atît mai mult înțeleg că nu înțeleg nimic.
Sunt cele mai stranii ființe,adică dacă ar fi să vorbim despre un monstru din Iad sau despre un om,nu cred că primul ar fi cel mai periculos,pentru că știi că de primul trebuie să te aperi sau  să încerci să nu dai ochii cu el,dar despre al doilea,nu știi la ce să te aștepți,pentru că în orice moment poate să procedeze ca un monstru;păcat că în ultimul rînd ne așteptăm la asta.Suntem naivi uneori,alteori chiar noi suntem monștrii.
Nu am dreptul să judec și nici dorința,deoarece posibil pentru alții unele acțiuni ale mele nu corespund normelor imprimate în mințile lor,dar totuși este o chestie despre care nu pot să tac.
Nu știu,poate ceea ce voi scrie e ridicol,dar pentru mine omorul unui om nu este atît de dur ca vinderea celor,cărora le-ai promis că nu o vei face niciodată și care au în tine încredere oarbă.
Nu contează ce faci,cu ce te ocupi,dacă ești pe partea asta sau cealaltă a legii.Oameni sunt mulți și diferiți,viziuni la fel,fiecare faptă își are prețul său și consecințele sale,dar dacă ți-ai ales oamenii,fii cu ei pînă la capăt,sau pur și simplu încearcă de la început să îți alegi oamenii,în împrejurarea cărora ai vrea să fii.
E ca și cum ți-ai cumpăra o casă,pe care mai apoi nu poți să o vinzi și nici să treci în altă casă,fără a pierde totul.

Răul și binele sunt niște chestii ce țin mai mult de interpretarea individuală a ceea ce reprezintă.
Pot spune doar una cu siguranță: trebuie să ne comportăm cu oamenii așa cum am fi vrut să se comporte și ei cu noi.
Asta se referă la absolut TOȚI oamenii,pentru că dacă unul nu se ține de această idee,deja nu mai are sens; dar noi nu o facem,din păcate este o utopie.

Sunt fericită

În lunga perioadă de timp,cînd mă gîndesc la toate nimicurile,înainte de somn (mi se pare îndelungată,pentru că nu pot adormi),adesea îmi cîntăresc pe un talger,undeva în mintea mea, toate momentele plăcute și nenorocirile pe care mi le-au cadonat aceștia aproape 20 de ani de cînd pentru prima dată am deschis ochii.
De multe ori sunt în ceartă cu mine și îmi văd viața în nuanțe gri,dar nu și astăzi.
E o zi sau mai bine zis o noapte deosebită.
Nu,nu au căzut peste mine zeci de mii de dolari (să lăsăm la o parte strigătele gen „fericirea nu constă în bani”); nu am devenit celebră,pentru că încă sunt o începătoare,deși am un vis ce nu mă lasă să îmi pun capăt zilelor (vreau să ating apogeul,să scriu cîteva cărți,care într-adevăr vor fi citite cu interes); nu mi-am găsit dragostea vieții mele ( pentru că nu vreau relații gen „hai pur și simplu să nu fiu singură”).
Nimic special nu mi s-a întîmplat,pur și simplu am realizat că sunt fericită.
Balcon,țigară,cerul înstelat.
Am două mâni,picioare,ochi.
Sunt tînără și (nu că m-aș lăuda,dar mă consider) frumoasă.
Am mamă și doi frați.
Îmi place de mine așa cum sunt și sunt mulțumită de ceea ce am.
Sunt fericită.

Al vostru pierdut

Spui că ești singur și te stingi,
Dar nimeni nu-i de vină
Și strigi că nu poți să învingi
Privirea ei sublimă.
Te minți că ești paralizat
Și c-o să te omoare
Al ei miros îmbălsămat
Ce te aruncă-n mare.
O simți și nu poți înnota
Și te înec mari valuri,
Fiori tot vin asupra ta,
Te zbați s-ajungi la maluri…
N-auzi nimic,nimic nu vezi,
Accede o furtună
Și înțelegi că-ncet te pierzi
În dragoste nebună.

Fără titlu

De-ai ști cîte stele-s pe cer,
Ce le culegi din noapte,
Poate nu le-ai mai număra…
Somn,liniște și șoapte.
De-ai ști să vezi după minciuni
Ce ascund toți în suflet,
Poate n-ai călca pe cărbuni…
Dezamăgiri și urlet.
De-ai ști să poți manipula
Cele speranțe moarte,
Ai stăpâni,ai specula…
Calcul,folos din toate.
De ai ști cîte-ncă nu știi,
Ai ști că n-ai dreptate
Cînd te închizi în sinea ta
Și vrei să fugi de toate.

Stupid

Mă simt un crin,cam ofilit;
Durerea-mi sfîșie tulpina…
Și bietul suflet,rătăcit
Nu mai găsește-acum lumina.
De-atîta dor,în lipsa ta
Chiar mă sufoc,sunt istovită
Și-am încercat a bărăta
Această inima prostită…
Mă simt un crin,cam ofilit,
Lipsit acum de-aprețuire
Și obosit,și necăjit
De-atîta dor de fericire.

Gaură

Mii de gînduri.
Noapte,singurătate,insomnie.
Irațional,stupid,efemer.
Atîta timp a trecut deja,atîția oameni noi am cunoscut,atîtea amintiri noi,iar eu încă te țin ascuns undeva acolo,într-o gaură din inima mea,pe care ai făcut-o tot tu,de parcă ai fi vrut și ai depus maximum efort pentru a rămîne în mine ceva din tine.
Ai lăsat în mine pustietatea.
De foarte multe ori îmi repetam mie,ție și altora că te urăsc,că mai degrabă aș fi vrut să mori,să dispari,să te uit,să nu știu de existența ta,decît să mă întorc la tine și abia acum mi-am dat seama că adevăratul sentiment pe care îl simt este ura pentru mine. Mă urăsc pentru că am fost naivă,pentru că te-am crezut,pentru că ți-am dat cheia și ți-am deschis toate ușile,ți-am permis să intri în toate odăile și să faci ce vrei. Te simțeai ca la tine acasă în gaura asta ,care înainte se numea „suflet”.Mă urăsc pentru că după toate astea,m-am comportat ca o proastă,pentru că am început să trăiesc într-o lume construită din iluzii. Am construit-o singură,cu gîndurile mele,în mintea mea,am fugit de realitate și credeam că asta mă va face fericită.Mă urăsc pentru că așteptam aceeași de la tine,iar tu nu ai făcut-o. Mă urăsc pentru că eram cu tine,dar tu nu erai cu mine. Mă urăsc pentru că fugeam de adevăr și speram că va fi în puterile mele fuga eternă,dar nu a fost să fie.
Mă urăsc și acum și mă voi urî mai departe,pentru că nu te urăsc.
Mă urăsc pentru că nu pot tăia trecutul din mine,nu îl pot da afară,îl lăs aici,nu pot scăpa de el.
Mă urăsc pentru că mă credeam puternică,dar nu sunt.

Gîndește-te la asta…

Ești un om fericit atunci cînd ți-ai depășit condiția de om nemulțumit.Nu contează ce ai și ce îți lipsește,contează doar cît de tare pretuiești ceea ce ai.Îți vei găsi împăcarea sufletească în momentul cînd vei înceta să te uiți în grădina altuia și să te subapreciezi din cauza unor nimicuri.În majoritatea cazurilor,toate nenorocirile își au geneza în mintea noastră.Suntem cei ce alegem: să ne pese de asta,sau să nu ne facem griji.
Indiferența e o chestie bună,economisește timp,nervi,etc.
Principalul este să nu exagerăm.
Nimic nu este mai important,decît a ține la același nivel cele două talgere.Trebuie să ne facem griji doar de chestiile cu adevărat importante,dar ar fi ideal să ne păstrăm calmul,indiferent de situație.