Demonii

Cînd întîlnim cuvîntul „demon”,imaginaţia noatră, instinctiv ne aruncă în faţa ochilor imaginea unei creaturi cu coarne, cu privire răutăcioasă și cu intenţii meschine.
Demonii însã nu sunt decît gîndurile, dorinţele noastre, ispitele care ne fac să ne simţim incomod, de fiecare dată cînd înţelegem cît de slabi suntem, de fapt în fața propriului,Eului nostru.
Alegem să luptăm,dar mai des alegem să ne ascundem.
Cînd luptăm cu instinctele primare,ele ne domină,pentru că luptînd cu ele,le arătăm direcţia înspre care ne este îndreptată forţa.
Dar ce să facem,dacă societatea ne impune norme,reguli pe care trebuie să le urmăm,în ciuda propriilor dorinţe?

Este de ajuns să ajungem la un punct comun,la o înţelegere,să încheiem un tratat cu propriii demoni și să ne învăţăm să fim noi înșine.
Trebuie să învăţăm nu să luptăm cu demonii,ci să-i îmblînzim.

Reclame

Be happy

E prea multă răutate între oameni.Prea mulți se ceartă și scuipă unul altuia în suflet.

Prea mulți răspund cu rău la bine.

Prea mulți sunt singuri și pierduți,acceptând doar ideea că altcineva e de vină,că este mereu un cineva care le face zile fripte,că acel cineva îi aduce la condiția de a fi nefericit.

Prea multe cuvinte aruncate în vînt,care se răsfrîng și asupra celor,care le aruncă,deoarece direcția vîntului se schimbă continuu.

Prea multe zîmbete false,care nu încălzesc sufletul oamenilor mai mult decît un “soare cu dinți”.

Prea multe priviri ispititoare,care sugrumă liniștea.

Prea puține “te iubesc-uri” spuse celor ce nu le așteaptă,dar le merită.

Trebuie să fim mai buni,mai iubitori,să dăruim zîmbete și îmbrățișări,să ne mulțumim de ceea ce avem.

Trebuie pur și simplu să prețuim momentul,să nu creștem așteptarea în suflet.Trebuie să trăim acum.

Nu uita

Orbit de iubire fiind,nu uita de cei,cărora încă le pasă de tine. Da,sunt puțini,iar uneori ai senzația că nu e niciunul,dar ei sînt și tu știi de asta.

Un “ce mai faci?”,un “cum te simți?”,un “de ce nu ai fost azi la școală/universitate/serviciu?” valorează mai mult,decît un “voi fi cu tine pentru totdeauna”,sau un “te iubesc”,deoarece aceste întrebări spun “îmi fac griji pentru tine” sau “îmi pasă de tine” și uneori anume acestea conțin mai mult adevăr,decît falsele promisiuni,date fără conștiință,în momentul plutirii în nori.

Un “sună-mă cînd ajungi acasă” sau un “nu ieși afară fără căciulă” sunt direct proporționale cu un “te iubesc”.

Nu uita de aceste persoane,atunci cînd cazi în brațele așa-numitei “iubiri” și nu da cu piciorul într-un “lasă alcoolul ăsta și revino-ți”,atunci cînd ea dă cu piciorul în tine.

My baby

Iubirea ta mi-a lăsat semne

Și ele nu dispar în noapte,

Și a trecut atîta vreme,

Încît le-am reținut pe toate.

Tu ai lăsat prea multe semne,

S-au adîncit pe zi ce trece;

E amuzant,le cred solemne

Căci ele m-au făcut mai rece.

Carpe Diem

E primăvară împrejur

Și-i primăvară-n suflet,

Și de la ea tot fur și fur

Căldură și răsuflet.

Nu-i rup florile,ci le-admir,

Al lor miros mă-mbată;

Îmi spun să ies din cimitir

Și să îmi văd de soartă.

Cîntec în inimă și-n gînd,

Și mii de păsări cîntă;

Mă fac să uit c-am fost rănit,

Nimic nu mă frămîntă.

Zîmbesc oameni și le zîmbesc,

Îmi spun :”frumoasă-i viața”,

Chiar dacă între noi de-acum

E frig și s-a rupt ața.

La pămînt

Sunt iarăși beat și trist…

Întoarceți-mi iubirea!

Îmi trebuie jurist

Să-mi capăt fericirea.

Sunt beat și sunt pierdut,

Simt că-s doar scrum și-mi pare

Că a comis un furt

Iubirea mea cea mare.

De inim-o să tac,

Căci eu i-am oferit

Și sufletul meu vag,

Mințit și ispitit.

Că am crezut,orbit

Tot este vina mea.

De mine m-am lipsit…

Eul mi-a furat ea.

Happy End

Ce bine,cald e la-nceput,
Cîtă tandreţe şi splendoare,
Vrei tot ce faci,faci tot ce-ai vrut,
Zici că mereu va fi doar soare.
Dulce miros de primăvară,
Te-mbie să îi fii alături,
Sufletul cîntă şi tot zboară,
Promiţi a nu te da în lături.
Imprimi prenumele-i pe buze,
Ea pe al tău îl bagă-n suflet,
Doar mici greşeli şi mii de scuze,
Pentru voi doi doar un răsuflet.
Încet cu-ncetul se cam schimbă,
Te ard iluzii proaste,dubii,
Greşeli mai mari,scuze pe limbă,
Cuvinte te străpung ca săbii.
Într-o zi vă spuneţi „adio”,
În alta vă îmbrăţişaţi,
Aţi susţinut ambii cu brio;
În alta iarăşi vă certaţi…
Ajungi zdrobit,singur la mal,
Ea tot,nu vă ţineţi de mînă,
Val după val,val după val…
Iubirea plînge şi suspină.
Ce frig şi trist e la sfîrşit,
Timpul răpeşte-orice speranţă,
Şi înţelegi că ai iubit
Zădarnic,prefăcut în zdreanţă.
Certan Diana

Maraton

E noapte şi timpul de afară alungă speranţa că mîine primăvara va fi primăvară,ci nu încăpăţînata iarnă,care deloc nu vrea să plece nici la sfîrşitul lui martie. Vreau să plece iarna nu doar din cauza că e frig,zăpadă şi bla-bla-bla. Vreau să plece iarna,deoarece anotimpul ăsta anume acum,în 2018,m-a făcut să trec prin porţile Iadului şi sentimentul că sunt încă în centrul incendiului nu mă lasă. Sper că primăvara mă va ajuta să uit,totuşi e anotimpul unei noi vieţi. E straniu,dar m-a făcut să scriu iarăşi,după o pauză atît de lungă,piesa „Birthday sex” de Jeremih,care deloc nu se leagă de starea mea spirituală la momentul dat. Dacă lăsaţi cuvintele piesei la o parte şi ascultaţi melodia,însă, e posibil să vă aruncaţi în marea de emoţii în care plutesc eu acum. Am dorinţa să fug din oraşul ăsta şi melodia dată mă inspiră.

Să ştiţi că m-am pierdut!

Cînd eram mică,deşi eram mai puţin naivă ca ceilalţi copii din preajma mea,credeam şi eu în poveşti. Nu credeam în Moş Crăciun sau alte produse ale imaginaţiei cu care ne hrăneau adulţii,ci credeam în prietenie,în dragoste,în sinceritate şi în binele făcut fără intenţia de a primi ceva în schimb.
Credeam că oamenii cu care îmi petrec timpul şi mă simt bine azi vor rămîne în viaţa mea,dar timpul i-a prefăcut în fantome,cu care nici nu vreau să contactez,chiar dacă aş avea posibilitatea. Am ajuns la ideea că mai degrabă aş cere ajutor de la un necunoscut,decît de la oamenii,cărora le atribuiam rolurile de temelii ale sensului vieţii mele.
Cred că deja am epuizat tema asta,am mototolit-o şi am descris-o din zeci de puncte de vedere şi sper că în scurt timp nu mă voi întoarce la ea,dar de fiecare dată,cînd mă copleşeşte dorinţa de a scrie ceva,mă gîndesc la efemeritatea relaţiilor mele cu oamenii şi asta mă roade,mă arde.
În ultimul timp beau foarte des,beau în singurătate. Probabil o iau pe cărarea greşită,sau pur şi simplu obiceiurile persoanei cărui îi spuneam „tată” ies la iveală.
Cînd sunt pe jumătate beată devin foarte sentimentală. Îmi vine să plîng de la orice fleac.
Apoi devin agresivă.
Citeam azi „Femeile” de Bukowski şi mă enerva comportamentul eroului principal în legătură cu femeile,care erau ataşate de el.
Mă irita uşurinţa cu care le distrugea speranţele şi îl făceam în tot felul pe Bukowski,pentru că înţeleg că scriitorii sunt ceea ce scriu şi lucrările lor reprezintă viziunea lor.
Un sfat bun : niciodată să nu îl citeşti pe Bukowski,dacă eşti în stare de ebrietate.
Acum sunt trează şi gîndesc altfel.
Nu îl judec,ci îl înţeleg şi poate într-o oarecare măsură şi admir.
Mă regăsesc în unele monologuri ale eroului principal ( nu doar prin asta că tot îmi place să beau ).
Încă nu am finisat de citit,dar am impresia că viaţa mea va fi la fel de lipsită de sens,speranţă şi căldură,pentru că cu fiecare zi tot mai tare urăsc oamenii şi tot mai tare am dorinţa de a-i folosi şi a-i ţine prin preajmă doar atîta timp,cît nu mă incomodează.