Unde e culoarea ta?

Te dizolvi în amintiri
Care-ți reazămă destinul
De cuvinte ce-n sclipiri
Se prefac cînd înghiți vinul.
Tu îl bei și te îneci,
Îți revii,da’ți pierzi culoarea
Și cu degetele reci
Ștergi de pe frunte sudoarea;
Și cînd nu vrei să-nțelegi
Că n-a mai rămas nimica
Din culoarea ta,tot negi
Ideea că vine frica
Și te ia de antebraț,
Și o simți,ea e reală,
Spinoasă ca un acaț;
Cearcă să-i faci vreo răscoală!
Spune cert,tu chiar nu vezi?
Ți-ai pierdut demult culoarea
Cînd umblai buimac pe străzi
Și-ți turnai pe rană sarea,
Dar spuneai că ești isteț.
Cîte lumi încap în tine?
Ai luptat cu vreun mistreț
Că ai încredere-n sine
Cînd doborît la pămînt
Sufletul îți varsă fierea
Și dispare,colorînd
Cu culoarea ta durerea.

Reclame

Despre visul neîmplinit

Pe ce îți cheltui tinerețea?
Pe zi ce trece zeci de măști
Tot schimbi, cercînd s-ascunzi tristeţea
Și o urăști, și te urăști.
Pe ce îți irosești tu timpul?
Tu ești cu ei,dar ești golit,
Cercînd să îi minţești cu nimbul;
Te simți pierdut,neîmplinit.
Pe ce îți risipești averea?
Zic nu de bani,ci de idei;
Le-neci în smoală și durerea
Le presoară cu orhidei.
Zi cum îți folosești talentul?
Sau spui : „nu e talent,e vis,
Copilăria e solventul,
Evenimentul e prezis”;

L-a dizolvat în valuri marea

Și noaptea în a ei negreață,

Visul s-a ofilit ca floarea

Ce ai turnat-o cu faianță.

Zbucium iraţional

Miros de fum în atmosferă,
Miroase a ţigară arsă,
Dar nu fumez de multă vreme
Și nu mă simt de viață stoarsă,
Nu m-ocolește fericirea,
Ea e aici,e lîngă mine,
Și nu mă mai strigă smintirea,
Și nu mi-e frică de ce vine.
Nu-s înecată în speranță
Și văd mai clar pe unde merg.
Am încheiat o alianță
Cu mine, să fim un întreg.
Și tot mă-ntreb: „de unde vine
Acest miros,fum de țigară?”
Ce se îndreaptă doar spre mine
Și vrea să mă tragă pe sfoară.

Despre lupta cu soarta

Hai, înconjoară-mă cu plastic,
Joacă-te cu tăria mea,
Încearcă să mă faci elastic,
Și pune-mi ţinte sub saltea!
Mărimea la pantofi mi-o schimbă,
Scurtează-mi calea,universul,
Ia-mi tot ce am avut pe limbă,
Schimbă-mi culoarea, schimbă-mi mersul.
Aruncă-mă în întuneric,
Lipsește-mă de-orice lumină,
Zi-mi că-ntunericu-i feeric
Și că pierzania-i divină.
Hai, nimicește a mea lume,
Fă-mi o alta,doar pentru tine,
Ce din înjurături și glume
Mă va ciopli din nou pe mine.

Mamei

Într-ale tale calde brațe
Am hibernat viața întreagă;
M-ai ocrotit să nu mă-nhaţe
Frigul în acea vreme vagă.
Cu ale tale dulci cuvinte
Mă linișteai pe zi ce trece,
Îmi fereai visul de morminte,
Mă încălzeai, să nu fiu rece.
Înțelepciunea ta din sfaturi
M-a vindecat de-orice durere
Ce mi-a pătruns și în substraturi,
În sînge, intestine, fiere.
Mi-ai dedicat prea multe zile,
Și-mi mai dedici și nopți,și vise.
Te voi înveșnici pe file
În mulțumiri spuse și scrise.

Miere

Unui stejar,ca să nu moară îi dai și apă, și lumină;
Eu sunt mai slabă ca stejarul și-n lumea lor eu sunt străină.
Nu am nevoie nici de ploaie,nici de-adăpost și nici de soare,
Cînd tu îmi dai caldura ta și simt puterea cum mi-apare.
Stai lîngă mine,îndulcit și lasă noaptea să ne cînte,
S-alunge demonii,ai mei, nimic să nu ne mai frământe.
Stai lîngă mine-aici,cuprins de cîntec și-ale mele brațe,
Noi știm bine,suntem legați cu frînghii lungi,ci nu cu aţe.

Mîna ta

Indubitabil, cînd e frig și întunericul e-n mine
Și mi-este frică de ce-a fost, și mi-este frică de ce vine,
Mîna mea ce-a trecut prin foc,mîna mea firavă, rănită,
Îmi cere mîna ta-napoi,o caută,înnebunită.

Indubitabil, cînd stau jos, lungită pe podeaua rece,
Și prin fereastră urmăresc cum plînge cerul, îmi tot trece
Prin minte chipul tău senin și-mi bate cu picioru-n ușă
Un dor cumplit de mîna ta,ce vreau să-l prefac în cenușă.

Indubitabil, cînd cerșesc un zîmbet sincer de la buze,
Mă cert cu ele,ele vreau să îți arunce mii de scuze
Și cînd le-atinge mîna mea,ele-i șoptesc cu gingășie
Să le întoarcă mîna ta, să nu mai fie vrăjmășie.

Fata Morgana

Mi-a vorbit luna, amară
Și cu-a ei amărăciune
Mi-alungat totul afară,
M-a lipsit de stricăciune,
M-a făcut să o jelesc,
Să încerc să-i fiu aproape
Și să-i spun că o iubesc,
Și în inimă să-mi sape.
M-a vrăjit a ei lumină,
Tulburarea m-a cuprins,
M-a făcut s-o cred sublimă,
Să trăiesc în al ei vis.
Am crezut,de stricăciune
M-a lipsit și m-a salvat;
I-am făcut o-nchinăciune,
Devenind al ei soldat
Și luptam doar pentru ea,
Mă luptam cu sori și zile,
Îi spuneam „regina mea”,
Ea mă așternea pe file.
Am aflat că mă minţea,
Și atunci, și mai devreme,
Am aflat că mă strica
Chiar ea,de mai multă vreme.

Am ales

Lasă liniștea să-mi cînte,
Lasă ea cu-ale ei brațe
Să mă facă mai cuminte
Și să mă lege cu aţe;
Să îmi schimbe universul,
Să-mi arate altă lume,
Să îmi potolească mersul
Ce duce spre căi nebune;
Fierbinţeala să mi-o stingă
Ca să fiu mai puțin vie,
Acele să mi le strîngă,
Să le-ascundă în cutie,
Să-ncetez a scoate piscuri,
Să nu repet vreo eroare;
Să-mi scape marea de pliscuri,
Tulburat-a fost prea tare.
Vreau liniștea să rămână
Căci cu ea îmi e mai bine.
Vreau ca eu să-ţi fiu străină
Și să nu mai știu de tine.

Întuneric

Acel foc de-adineuri
Ce-a fost aprins în mine
De toți ai ei balauri,
O face să domine.
Fireasca ei putere
Din dulcea ei privire
Îmi fur-orice avere,
Mă duce la smintire.
Mă prinde în capcană,
Cuțitu-l bagă-n mine
Și cu o mediană
Mă preface-n ruine.
Apoi, tot ce rămîne
Aruncă de pe stâncă;
Cheamă vîntul să mîne,
Spre noaptea cea adîncă…
Pierdut în atmosferă,
Ce-a mai rămas din mine
La soare nu mai speră,
Nu mai crede în sine.